De ce au ajuns pietrele unei comori jucării pentru copii?

Primăvara anului 1837, satul Pietroasele, județul Buzău. Doi oameni sapă piatră într-o carieră, la poalele dealului Istrița.

Și dau peste aur.

Nu o monedă. Nu două. Douăzeci și două de obiecte de aur masiv, unele bătute cu pietre prețioase. Erau acolo de vreo 1.500 de ani.

Piesa care a dat numele întregii comori arată ca o pasăre mare cu niște păsări mici în jur. Așa i-a zis lumea: Cloșca cu puii de aur.

Și aici începe partea tristă

Cei doi nu erau arheologi. Erau doi oameni cu o descoperire uriașă în brațe și cu nicio idee ce să facă cu ea.

Obiectele erau mari și incomode. Așa că le-au turtit. Cu toporul. Ca să intre mai bine în sac.

Pietrele prețioase care erau prinse în ele au sărit și s-au împrăștiat prin praful satului.

Copiii din Pietroasele le-au adunat de pe jos și s-au jucat cu ele.

În 1838 comoara a fost vândută unui negustor din zonă. Când autoritățile au aflat, au pornit o anchetă. Din cele 22 de obiecte au mai recuperat 12.

Cele 12 cântăresc aproape 19 kilograme de aur. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu celelalte 10.

Apoi comoara a plecat în lume

A fost expusă la Paris, la Londra, la Viena. Savanții din toată Europa au venit s-o vadă.

În 1917, în timpul Primului Război Mondial, România și-a trimis tezaurul la Moscova, ca să fie în siguranță. Cloșca a plecat cu el.

S-a întors abia în 1956. Adică după 39 de ani.

Azi stă la Muzeul Național de Istorie a României, în București, într-o vitrină. Poți să te duci mâine s-o vezi.

Uită-te bine la ea și adu-ți aminte că a stat turtită într-un sac.